Este o intrebare pe care nu mi-am adresat-o niciodata pana la 28 de ani.

Pana pe la 20 si ceva de ani stiam vag ca ma trezesc de dimineata printre altele:

  • ca sa fac diverse lucruri care nu imi plac
  • ca sa ii conving pe ceilalti ca sunt o fata desteapta
  • ca sa gasesc o slujba unde sa lucrez putin dar sa fac multi bani – aveam un teanc de diplome din facultate si recomandari din partea profesorilor

In campul muncii am inceput sa am un sentiment de nemultumire ca trebuie sa urmez reguli stabilite de altii si un program. Si am inceput sa ma trezesc dimineata:

  • ca sa caut idei de cum sa imi dobandesc libertatea
  • ca sa caut modele de oameni liberi pentru a vedea ce au facut ei pentru a fi liberi

M-am intrebat ce inseamna sa fiu libera: citit pe plaja non stop, sau munte cu prietenii non stop?

Raspunsul era clar, NU.

Nu, dupa un timp scurt asta nu ma mai multumea, si am vazut ca libertatea inseamna de fapt libertate de miscare si de a crea exact ce doresc apoi sa vad in practica ce am creat, apoi sa ofer oamenilor ce am gasit sau creat. Asta imi conferea sens si imi dadea energie.

Am inceput sa creez la locul de munca diverse lucruri si sa propun solutii dar am vazut ca viziunea mea nu avea cum sa se incadreze in lumea creata deja de altcineva.

Astfel ca pe langa cautarea libertatii,  si cadrului in care pot crea, am inceput sa ma trezesc dimineata:

  • sa vad unde gasesc un cadru in care imi pot pune in practica viziunile, fara constrangeri din partea altora
  • pentru a-mi clarifica eu insami ideile si conceptiile despre viata
  • sa ii fac pe altii sa imi inteleaga mesajele si sa fac un transfer de know-how pe jobul meu, la modul cel mai nestingherit. Sa ma fac deci, inteleasa.

In procesul de a ma face inteleasa, am inceput sa vorbesc mai mult si mai organizat. Dar surpriza. Am inceput sa observ ce nu vazusem din imperiul meu imaginar. Erau altii mult mai buni iar asta ma deranja.

In plus, daca pana acum ascultasem cu urechile larg deschise, pe masura ce am incercat sa vorbesc si sa ma fac auzita, sa ofer celorlati tot felul de solutii si idei interesante, am simtit ca obosesc datorita competitiei cu ceilalti colegi care incercau sa faca acelasi lucru, in orice sedinta si orice interactiune personala.

Am descoperit deci imensa nevoie a tuturor de a se defini in fata celorlalti, a se face intelesi si deci am observat penuria de  ascultatori.

Si pentru ca universul a concurat mereu la a-mi valida concluziile corecte, mergand in lift, am auzit un manager: “Oamenii astia de vanzari sunt cumpliti, niciodata nu asculta ce am de zis!”

Si acela a fost momentul in care am inteles cam ce forma va avea viitorul meu.

Am stiut ca intai de toate trebuie sa incerc sa ii inteleg pe ceilalti impreuna cu motivatiile lor. Ei stiau mai bine ce le trebuie, iar eu nu trebuia decat sa  aflu si sa le ascult motivatiie si ce anume ii face pe ei sa se trezeasca de dimineata.

Pentru a vedea ce afaceri am construit poti intra pe

www.accesis.ro

www.politicienistraluciti.wix.com

Anunțuri